miercuri, 26 august 2009
Povestea celor 1000 de bile
Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile
de sâmbătă. Poate că din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă
trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să
fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt
cât se poate de plăcute. Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima
cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a
urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în
când. Iată despre ce e vorba:
La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate
telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de
anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la
dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă
până la prânz.
La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să
povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce
mi-a captat atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă. Şi
iată povestea lui, spusă crainicului radio:
<< Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai
o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineaţa, nu e un lucru uşor. Sunt
convins că te plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe de
familie atât de mult timp. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai
lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de
fotbal al fiului tău, şi câte altele... Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe
mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile. Este
povestea celor 1000 de bile.
Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi
am făcut puţină aritmetică:
> un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar
alţii mai puţin, dar media este asta - 75 de ani;
> am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de
sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om;
> deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile
de sâmbătă trăisem deja, adică 55x52, adică aproape 2900 de sâmbete;
> am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas
aproximativ 1000 de sâmbete.
După ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucării şi
am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din acelea cu inserţii colorate, cu
care se joacă copiii. Şi am trecut prin 3 magazine pentru că nici unul nu
avea 1000 de bile. Oricum, până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă şi
le-am pus într-un vas mare şi transparent. De atunci, în fiecare sâmbătă
dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o. Am realizat că observând
cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe
lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. Nimic nu te motivează şi nu
te ajută mai mult în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla
imagine a timpului tău scurgându-se.
Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi
a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această
dimineaţă am scos din vas ultima bilă. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta
următoare, sau şi pe cealaltă...pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în
plus. Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puţin timp în
plus.
Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de
mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne
mai întâlnim pe acest post de radio.
Bună dimineaţa şi ... la revedere ! >>
În liniştea care a urmat ai fi putut auzi până şi căderea unui ac pe podea.
Aşa cum v-am spus, această poveste a fost una dintre acele lecţii pe care
ţi le dă viaţa atunci când te aştepţi mai puţin. Şi e o lecţie pe care eu
am învăţat-o. În rest, e doar decizia voastră.
Sursa:internet
de sâmbătă. Poate că din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă
trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să
fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt
cât se poate de plăcute. Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima
cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a
urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în
când. Iată despre ce e vorba:
La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate
telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de
anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la
dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă
până la prânz.
La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să
povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce
mi-a captat atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă. Şi
iată povestea lui, spusă crainicului radio:
<< Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai
o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineaţa, nu e un lucru uşor. Sunt
convins că te plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe de
familie atât de mult timp. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai
lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de
fotbal al fiului tău, şi câte altele... Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe
mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile. Este
povestea celor 1000 de bile.
Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi
am făcut puţină aritmetică:
> un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar
alţii mai puţin, dar media este asta - 75 de ani;
> am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de
sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om;
> deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile
de sâmbătă trăisem deja, adică 55x52, adică aproape 2900 de sâmbete;
> am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas
aproximativ 1000 de sâmbete.
După ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucării şi
am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din acelea cu inserţii colorate, cu
care se joacă copiii. Şi am trecut prin 3 magazine pentru că nici unul nu
avea 1000 de bile. Oricum, până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă şi
le-am pus într-un vas mare şi transparent. De atunci, în fiecare sâmbătă
dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o. Am realizat că observând
cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe
lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. Nimic nu te motivează şi nu
te ajută mai mult în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla
imagine a timpului tău scurgându-se.
Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi
a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această
dimineaţă am scos din vas ultima bilă. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta
următoare, sau şi pe cealaltă...pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în
plus. Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puţin timp în
plus.
Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de
mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne
mai întâlnim pe acest post de radio.
Bună dimineaţa şi ... la revedere ! >>
În liniştea care a urmat ai fi putut auzi până şi căderea unui ac pe podea.
Aşa cum v-am spus, această poveste a fost una dintre acele lecţii pe care
ţi le dă viaţa atunci când te aştepţi mai puţin. Şi e o lecţie pe care eu
am învăţat-o. În rest, e doar decizia voastră.
Sursa:internet
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
